Stimulii luminoÈ™i care provin din mediul înconjurător sunt percepuÈ›i de celulele fotoreceptoare, împărÈ›ite în conuri È™i bastonaÈ™e È™i localizate în stratul extern al retinei. Stimulii sunt transformaÈ›i apoi în impulsuri electrice È™i transmiÈ™i prin nervul optic către creier, unde au loc prelucrarea È™i percepÈ›ia imaginii.
Acesta este spațiul dintre cornee și cristalin și este umplut de către umoarea apoasă, un lichid transparent, produs la nivelul epiteliului ciliar.
Camera posterioară este localizată între iris È™i structurile care leagă cristalinul de corpul ciliar; este mai mică decât camera anterioară È™i serveÈ™te ca loc de înmagazinare iniÈ›ială a umorii apoase produse de către procesele ciliare. În condiÈ›ii normale umoarea apoasă trece din camera posterioară în cea anterioară, unde este drenată prin reÈ›eaua trabeculară. Acest proces este afectat în caz de glaucom.
Corneea este membrana transparentă, fără vase de sânge, localizată în faÈ›a irisului. Ea conÈ›ine numeroase terminaÈ›ii nervoase È™i este umezită constant de către filmul lacrimal, care aderă la suprafaÈ›a sa. Cornea este cea mai puternică lentilă convergentă a ochiului: ea are rolul de a transmite mai departe radiaÈ›iile luminoase care ajung la ochi, asigurând convergenÈ›a acestora către cristalin È™i, ulterior, focalizarea lor pe retină.
Este o membrană vasculară care căptuÈ™eÈ™te retina. FuncÈ›ia sa este de a hrăni È™i de a oxigena epiteliul pigmentar retinian, straturile externe ale retinei (în special fotoreceptorii) È™i este implicată în asigurarea fluxului sanguin către nervul optic.
Coroida conÈ›ine un pigment negru care blochează razele reflectate în interiorul ochiului È™i care, altfel, ar interfera vederea.
Este un È›esut de 3 – 4 mm, localizat în spatele irisului, pe a cărui suprafață interioară se găsesc procesele ciliare, în număr de aproximativ 70, care produc umoarea apoasă.
Constă într-un material gelatinos care ocupă aproximativ 4/5 din volumul total al ochiului. Împreună cu sclera, contribuie la păstrarea formei globului ocular, asigurând, în acelaÈ™i timp, o anumită elasticitate È™i capacitate de a absorbi È™ocurile. Este traversat de către razele luminoase È™i ajută la convergenÈ›a acestora pe retină.
SIFI oferă o gamă de suplimente alimentare formulate specific pentru a asigura aportul adecvat menținerii unui corp vitros sănătos.
Este lentila naturală a ochiului, situată în spatele irisului, cu funcÈ›ia de a focaliza pe retină razele de lumină venind atât din apropiere cât È™i de la distanță, datorită capacității sale de a-È™i modifica refracÈ›ia, focalizând imaginea în funcÈ›ie de distanță.
Pentru a-È™i îndeplini funcÈ›ia, cristalinul trebuie să fie perfect transparent. Procesul opacifierii parÈ›iale sau totale a cristalinului determină apariÈ›ia cataractei.
Localizate pe pereÈ›ii laterali ai orbitei, sunt principala sursă de lacrimi È™i a componentei apoase a filmului lacrimal. Fluidul lacrimal, constând în săruri, proteine È™i o serie de substanÈ›e cu roluri antibacteriene È™i antioxidante, are funcÈ›ii multiple de susÈ›inere a suprafeÈ›ei oculare (cornee È™i conjunctivă): transportă oxigen È™i nutrienÈ›i, elimină reziduurile, previne infecÈ›iile, umezeÈ™te È™i lubrifiază È›esuturile.
SIFI oferă o gamă completă de produse pentru toate cazurile de alterare a filmului lacrimal, care cauzează apariția ochiului uscat.
Funcționează ca diafragma unui aparat foto, datorită a doi mușchi mici: sfincterul pupilar, care micșorează pupila (mioză) și dilatatorul pupilei, care mărește pupila (midriază).
Irisul determină culoarea ochilor È™i poate fi necolorat (de la albastru la verde) sau colorat (de la căprui la negru). Culoarea sa depinde atât de cantitatea de pigment cât È™i de fenomenele optice de reflecÈ›ie È™i difracÈ›ie a luminii. La irisurile necolorate, cu cantități mici de pigment, lumina ajunge până în straturile profunde unde este reflectată, luând o culoare deschisă. Spre deosebire, la irisurile colorate, bogate în pigment, lumina nu ajunge în straturile profunde È™i nu este reflectată sau difractată.
Este partea centrală a retinei, care conferă abilitatea de a recunoaÈ™te obiecte È™i culori, de a citi È™i de a scrie precum È™i alte abilități vizuale cunoscute ca ”vederea de detaliu”.
La nivelul maculei există trei tipuri de conuri (fotoreceptorii care asigură perceperea culorilor), fiecare dintre ele fiind sensibile la diferite lungimi de undă ale radiaÈ›iei luminoase, în special la roÈ™u, verde È™i albastru. Rezultatul integrării stimulilor provenind de la diferitele tipuri de conuri este imaginea colorată. Majoritatea receptorilor vizuali sunt concentraÈ›i în fovee, o structură specializată care, în condiÈ›ii de luminozitate adecvată, asigură cea mai bună acuitate de la depărtare până la apropiere, percepÈ›ia culorilor È™i sensibilitatea la contrast.
Constă în fibre nervoase care pornesc din retină È™i ies din globul ocular printr-un punct numit discul optic. Aceasta este zona afectată direct de către glaucom. Cei doi nervi optici ies din orbite prin canalul optic către chiasma optică, unde se produce o intersecÈ›ie parÈ›ială a fibrelor nervoase. Majoritatea fibrelor care alcătuiesc perechea de nervi optici se termină în creier, unde informaÈ›ia vizuală este transmisă cortexului vizual.
Este gaura localizată în centrul irisului, care permite luminii să intre în globul ocular. Diametrul său variază în funcÈ›ie de intensitatea luminii. DilataÈ›ia (midriaza) È™i constricÈ›ia (mioza) pupilei se datorează unui sistem de muÈ™chi, sub controlul sistemului nervos central.
Este o membrană subÈ›ire care căptuÈ™eÈ™te interiorul ochiului È™i este împărÈ›ită în două zone:
- o zonă centrală, numită macula, care conÈ›ine foveea, bogată în conuri;
- un meridian și o zonă periferică unde sunt localizate majoritatea bastonașelor care asigură vederea mezopică și scotopică (la lumină redusă și pe timpul nopții) .
Retina transformă stimulii luminoÈ™i în impulsuri electrice care sunt transmise apoi către creier prin intermediul nervului optic.
SIFI oferă o gamă de suplimente alimentare formulate specific pentru a asigura un aport optim necesar menținerii sănătății retinei.
Este o membrană opacă, fibroasă, care acoperă majoritatea globului ocular cu excepÈ›ia părÈ›ii anterioare, unde se găseÈ™te corneea. Este alcătuită dintr-o reÈ›ea densă de fibre de colagen, dispuse neregulat. Datorită presiunii intraoculare, sclera se întinde È™i ia o formă sferică. Presiunea intraoculară È™i sclera stabilizează forma ochiului, chiar È™i în cazul unui stres mecanic intens, precum în cazul miÈ™cărilor oculare rapide.
Partea de scleră expusă la aer este protejată de o membrană mucoasă, numită conjunctivă.
Este o membrană subÈ›ire, aflată sub scleră. Numele său provine de la reÈ›eaua densă, plină de vase de sânge, care îi conferă aspectul de strugure. Uveea cuprinde irisul, corpul ciliar È™i coroida.
